După o pauză de o lună, în care am alergat maxim 5 km la un antrenament, am început din nou să mă antrenez pentru competițiile viitoare. În urmă cu două zile, în timp ce eram pe pista de alergare, mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit acest sport și câte lecții universale am învățat în ultimii doi ani, de când alerg.
1. Sunt mult mai puternică decât credeam. Îmi amintesc și acum prima tentativă de alergare, când după 5 minute am simțit o durere și m-am oprit, considerând că nu este pentru mine acest sport. Ulterior, îndrumată fiind de antrenorul meu, mi-am dat seama că prin antrenamente și perseverență pot alerga oricât de mult îmi propun, deoarece corpul meu își poate dezvolta această capacitate.
2. Alerg mereu cu capul sus. Nu doar ca și tehnică de alergare corectă, ci și ca atitudine în viață. Sunt pozitivă și încrezătoare.
3. Învăț să fac diferența între sentimente și acțiune. Îmi duc la bun sfârșit planul de antrenament, indiferent de emoțiile pe care le am pe parcurs. Chiar și atunci când creierul îmi spune să mă opresc, îmi amintesc că sunt suma tuturor acțiunilor mele, mai mici sau mai mari. Nu pot controla mereu starea mea de spirit, dar îmi pot controla întotdeauna acțiunile. Este această alegere care mă face să devin o versiune mai puternică a mea, este o atitudine care separă oamenii de succes de cei care spun că vor să aibă succes.
4. Eu îmi stabilesc obiectivele. Pentru unii obiectivul este un maraton, pentru alții este o tură în jurul blocului. Pentru mine este o competiție cu mine, cu demonii mei și o continuă luptă pentru a fi mai bună.
5. Uneori, singurul lucru care îmi stă în cale este mintea, nu condiția fizică. Riscă și depășește-ți barierele minții!
Indiferent dacă tu crezi că poți sau nu, ai dreptate. Henry Ford
6. Dacă vreau să merg repede, o fac singură. Dacă vreau să ajung departe, o fac împreună cu ceilalți. În cadrul primului semimaraton, la începutul cursei am vrut să alerg mai repede, încercând să depășesc cât mai mulți alergători. Dar, începând cu km 19, când am vrut să termin cursa, am găsit încurajarea necesară într-un grup mic de alergători. În acel moment am încercat să păstrez ritmul cu ei. Am avut nevoie de prezența, ritmul și încurajarea lor pentru a parcurge ultimii 2 km.
7. Oricât de bună sau rea este o situație în care mă aflu, aceasta se va schimba. Atunci când alerg la deal, cu siguranță în capăt va urma o vale. Alergarea la vale este mult mai ușoară deoarece totul este de partea mea – pasul este mai lung, viteza mai mare iar energia de care am nevoie este redusă. Pe de altă parte, alergarea la deal este mult mai dificilă. Totul este împotriva mea – pasul se scurtează, viteza este mai mică iar energia de care am nevoie este mult mai mare.
Dacă simți că viața ta este o „alergare la deal”, continuă cu încredere, cu siguranță în capăt te așteaptă o vale.
8. Există o graniță foarte subțire între a simți o durere și a fi accidentată. Am nevoie să aflu care este aceea, când trebuie să continui și când să mă opresc.
9. Răbdarea este o virtute. Dacă te-ai accidentat vreodată sau ai fost nevoit să iei o pauză, știi foarte bine că trebuie să ai răbdare cu corpul tău pentru a se reface. Răbdarea este o calitate care ne ajută în toate aspectele vieții.
10. Uneori, să încurajez alte persoane care aleargă sau să ajut un începător să alerge este mult mai satisfăcător decât alergarea mea. Unul dintre cele mai frumoase sentimente este atunci când aduc zâmbetul pe chipul altor persoane. În decursul timpului am încercat să transmit cât mai mult pasiunea mea pentru alergare persoanelor din jurul meu și cu atât mai mare a fost satisfacția atunci când ajungeam, în timp, să ne antrenăm împreună.
11. Starea euforică de după antrenament, dată de endorfine, este reală și odată ce ai simțit-o nu mai există cale de întoarcere. Dă dependență!
12. Fiecare alergare este diferită. Pot alerga în același ritm, aceeași distanță, două zile la rând. În prima zi mă pot simți regina lumii, iar în a doua zi pot fi la pământ, fiindu-mi foarte greu să găsesc resursele fizice și psihice pentru a duce la bun sfârșit antrenamentul. Asta nu spune nimic despre mine ca persoană, este doar o dovadă a faptului că sunt om.
Visele tale sunt mult prea valoroase pentru a fi pierdute. Dacă ai unul, începe chiar de astăzi. Nu ai nici o idee cum îți poate schimba viața în bine.