Revoluția industrială, care ne-a permis să mecanizăm prepararea hranei, să creștem producția agricolă și să eficientizăm munca, ne-a lipsit totodată de micronutrimente de care organismul nostru are nevoie pentru a funcționa la parametri optimi. Așa cum putem ameliora prin dietă obezitatea și rezistența la insulină, putem accelera procesul de vindecare cu suplimente nutritive.
Principalele minerale esențiale care influențează nivelul insulinei și al glicemiei sunt:
Cromul
Este suplimentul central în controlul glicemiei și prin urmare lipsa acestui mineral poate fi una dintre cauzele principale ale rezistenței la insulină și ale diabetului.
Un procent mare de oameni din Europa înregistrează în prezent deficite de crom, iar siropul de porumb bogat în fructoză poate fi unul dintre motive: pe măsură ce consumul acestui sirop a crescut cu 250% în ultimii 15 ani, în aceeași perioadă rata de diabet a crescut cu 45%.
Consumul fructozei determină o scădere a cantității de crom din organism, ridică nivelul colesterolului LDL nociv și al trigliceridelor și afectează funcționarea sistemului imunitar, conform unor studii realizate de Agriculture Departament’s Human Nutrition Resource Center.
Cromul ajută organismul să descompună carbohidrații. El se găsește în mod natural în rădăcina unor legume precum morcovii și cartofii, în cerealele integrale și în unele sortimente de bere și de vin. Cromul poate, de fapt, să vă îngrașe dacă mențineți o dietă dominată de carbohidrați și zahăr, pentru că este extrem de eficace în a determina organismul să depoziteze zahăr în celule.
Dar, în condițiile unei diete echilibrate, în combinație cu alte suplimente descrise mai jos și cu exercițiile fizice, cromul este un sprijin util în reducerea greutății corporale. Cromul ajută la controlarea poftei de dulce, fapt care vă împiedică să consumați gustări și mese de tip fast food bogate în calorii. El poate crește masa musculară totală a corpului, ceea ce intensifică metabolismul. S-au descoperit efecte benefice ale cromului asupra grăsimilor din sânge, cum ar fi descreșterea nivelului colesterolului LDL și al trigliceridelor, precum și creșterea nivelului colesterolului HDL, fapte care fac din crom un supliment excelent în combaterea altor simptome ale sindromului rezistenței la insulină.
La oamenii cu o ușoară rezistență la insulină, o cantitate de 200 mcg de crom pe zi ar trebui să fie suficientă pentru a îmbunătăți nivelul insulinei. Cromul influențează cu adevărat nivelul zahărului din sânge, astfel încât dacă luați medicamente pentru controlul glucozei, este important să vă monitorizați îndeaproape nivelul glicemiei.
Dacă savurați ocazional un desert, puteți lua 200 mcg de crom pentru a contracara asediul glucozei și al insulinei la circa două ore de la administrarea lor. Altfel, acea bucățică de ciocolată vă va influența probabil nivelul glucozei în urmatoarele șase până la opt ore. Dacă știți că urmează să faceți acest lucru, asigurați-vă că nu mâncați alți carbohidrați, dar încercați să consumați suficient pește sau ulei de măsline în timpul aceleiași mese pentru a vă proteja de o supradoză de glucoză.
Glicinatul de crom este forma cea mai bună în care organismul poate absorbi acest mineral.
Zincul
Zincul joacă un rol critic în reglarea glucozei , însă din cauza tendinței de a opta pentru alimente procesate și de a le evita pe cele bogate în zinc, majoritatea persoanelor prezintă deficiențe de zinc. Când nu există suficient zinc, pancreasul produce cantități insuficiente de insulină pentru a contracara nivelul ridicat de glucoză. Insulina care este secretată nu funcționează eficient. Zincul îi permite pancreasului să lucreze mai eficient pentru a produce mai multă insulină și ajută la păstrarea sensibilității față de insulină. Zincul influențează totodată nivelul de leptină din sânge, un hormon care influențează apetitul, energia și compoziția organismului. Dacă nivelurile de zinc din corp sunt mici, nu vă simțiți niciodată sătui și tindeți să consumați în exces carbohidrați de calitate inferioară.
Cantitățile optime de zinc variază mult între indivizi, dar o doză bună pentru bărbați e de 30 mg zilnic, iar pentru femei de 15 mg zilnic.
Cuprul si zincul
Sunt recomandate de obicei în combinație, dar se pot afecta reciproc în mod advers. Zincul poate cauza deficiență de cupru, care poate afecta negativ proporția de colesterol HDL și LDL. Invers, atunci când nivelul de zinc este scăzut în organism, nivelul de cupru tinde să urce, ceea ce poate cauza boli de inimă și obezitate, precum și retinopatie, hipertensiune și complicații microvasculare.
Diabeticii și oamenii care suferă de sindromul rezistenței la insulină prezintă de obicei niveluri scăzute de zinc și niveluri excesive de cupru. Dacă suferiți de oricare dintre aceste afecțiuni, evitați suplimentele de cupru. Diabeticii pot obține tot cuprul de care au nevoie din nuci, alune și semințe.
Fierul
Fierul, asemenea cuprului, poate afecta negativ nivelul colesterolului. În exces, fierul poate crea prea multă oxidare în corp. Nu luați suplimente care conțin fier, în afara cazului în care ați fost diagnosticați cu o deficiență în acest sens. Încercați să evitați alimentele fortificate cu fier, ca faina albă și orezul alb îmbogățit ( tocmai carbohidrații care ajută la declanșarea diabetului! ). Puteți obține tot fierul de care aveți nevoie din carne roșie, ouă, carne de pui și spanac.
Magneziul
Magneziul este un alt mineral în cantități insuficiente la diabeticii de tip 2. Asemenea zincului, el este necesar la producerea și eliberarea în sânge a insulinei și e cerut de celule pentru menținerea sensibilității lor la insulină. Fără niveluri adecvate în organism, insulina are o capacitate mai redusă de a transporta glucoza din fluxul sangvin în celule.
Acesta poate fi epuizat în condiții de stres, consumul excesiv de alcool și zahăr, diabet, boli renale, diaree cronică, proteine insuficiente în dietă și tulburări ale glandei tiroide.
Sursele alimentare bogate în magneziu includ cerealele integrale ( în special ovăzul, orezul brun, meiul, hrișca și grâul ), leguminoasele (lintea, mazaărea despicată și fasolea ), tărâțele, migdalele, arahidele și broccoli. Ciocolata conține cantități mari de magneziu, iar pofta de ciocolată poate fi un indiciu al carenței de magneziu.
Vanadiul
Vanadiul, un oligoelement luat sub formă de vanadil sulfat, funcționează prin imitarea insulinei, ajutând celulele să absoarbă zahăr într-o manieră mai eficientă și coborând astfel nivelurile de colesterol și trigliceride.
Acesta se găsește în scoarța terestră și, prin urmare, este prezent în orice aliment care conține săruri terestre, precum legumele și carnea.
Manganul
Manganul este un alt mineral care înregistrează deficiențe la diabetici. Aceștia tind să aibă circa jumătate din cantitatea regăsită la indivizii sănătoși. El ajută enzimele esențiale din organism să utilizeze vitamina C și unele vitamine B și reglează totodată metabolismul glucozei.
Seleniul
Utilizat în cantități zilnice de 100 până la 200 mcg, seleniul ajută antioxidanții să acționeze mai eficient. El întărește imunitatea și poate juca un rol în prevenirea bolilor de inimă și a cancerului. Luați-l împreună cu vitamina E.